Știri

Concert de orgă de excepție la Festivalul de Muzică Veche

Concert de orgă de excepție la Festivalul de Muzică Veche

Magistrul Hans Eckart Schlandt a revenit la Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc după 16 ani

Prima oară a concertat în cadrul acestei manifestări artistice în anul 1981, iar cel mai recent concert al său, susținut la Șumuleu Ciuc, a avut loc în urmă cu 16 ani.

„Îmi amintesc bine de unul dintre concertele de aici, se întâmpla cu trei ani înainte de 1990. Era o iarnă cumplită și nu găseai nimic de mâncare. Și am fost așa de bine primit aici, la Mănăstire (la Șumuleu Ciuc – n.a.), am și dormit aici. Era de necrezut, aici erau de toate, ce nu găseai în oraș, aici găseai. Așa încât de fiecare dată când am venit în Harghita, am rugat, dacă se poate, să fiu cazat aici, ca și acum. În primul rând, sunt aproape de biserică și nu mai fac atâta drum.”, ne povestește domnul Schlandt.

Apreciază Festivalul harghitean de Muzică Veche, despre care spune că „este de lăudat”. După atâta vreme, a regăsit orga Bisericii de la Șumuleu mult schimbată, „a devenit un pic prea complicată”, având „un sistem mai performant, desigur, dar cu care trebuie să te obișnuiești.” „Eu știu orgile din țară, dar un sistem ca acesta nu am mai întâlnit, prea multe beculețe și lumini, pedalierul este foarte lung, are o întindere ca nicio altă orgă din România, merge până la (nota – n.a.) La; de obicei, se merge la două octave și o notă, iar aici are încă o cvintă și n-ai cum să te întinzi așa, decât dacă ești balerin. Așa că le-au îngustat, dovadă că eu aici nu mai pot să cânt cu pantofii în picioare, cânt în ciorapi.”, ne spune zâmbind.

Pentru aniversarea a patru decenii de la debutul Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, renumitul organist al Bisericii Negre a pregătit un program cuprinzător: opere ale compozitorului său de suflet, Johann Sebastian Bach, ale titanului de la Bonn, Ludwig van Beethoven, ale organistului și compozitorului german Gustav Merkel și ale compozitorului francez Louis Vièrne.

„La început era Toccata de Bach și Fuga în Mi major, apoi un Coral de Bach, bogat ornamentat, a treia piesă a fost Beethoven, o adaptare a renumitei sonate Patetica – partea a doua. Și cum asta ar fi fost prea puțin pentru un compozitor atât de mare, Gustav Merkel a scris niște variațiuni, așa cum și-a imaginat el că ar putea să scrie Beethoven, preluându-i chiar și tema uneia dintre ultimele sonate – Sonata Opus 109, o temă foarte frumoasă și cu variațiuni care eu găsesc că sunt foarte reușite. Următoarea piesă – Orpheus a lui Franz Liszt, transcripția unui poem simfonic autorizată de Liszt, o piesă romantică, foarte inspirată, melodioasă, pe care o cânt oricând cu plăcere. Nu este acel Liszt pe care îl știm, cu virtuozitate, diabolic; din contră, tema Orfeu și Euridice l-a făcut pe compozitor mai contemplativ. Urmează Louis Vièrne, o piesă insprată puțin din Clar de Lună, a lui Debussy, iar ultima piesă: Finale (Simfonia Nr. 1, Op. 14). În Franța sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX erau foarte populare așa-numitele Simfonii pentru orgă, iar orgile acelea uriașe aveau efect de orchestră mare”, a precizat virtuozul Hans Eckart Schlandt.

A fost un concert sublim, o panoramare măiastră și plină de culoare a felului în care s-a scris pentru Regina Instrumentelor, cum este supranumită orga, în ultimele patru secole, un spectacol înălțător, oferit cu generozitate, care ne-a apropiat de divinitate, fie și vremelnic.

„Muzica este viața mea”

„M-am născut într-o familie de muzicieni – tata era pianist concertist, profesor de muzică și dirijor de cor, iar mama cânta și ea la pian –, fratele și sora tot cu muzica se ocupau și sunt bucuros că și fiul meu continuă tradiția; până și nepoțelul cu are am venit aici, la Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, este elevul meu de la cinci ani și, cine știe, dă Doamne, va ajunge și el muzician”, ne dezvăluie maestrul Hans Eckart Schlandt.

A început să cânte la vârsta de șapte ani, a luat primele lecții de pian în familie, de la tatăl său, Walter Schlandt, iar după ce părintele său a fost deportat, a continuat sub îndrumarea mamei, a prietenilor tatălui și cu „eminentul” său profesor de la Biserica Neagră, „un exemplu de urmat”.

„Am ales orga datorită mamei, care cânta în cor, tot insista – tata nu era hotărât, pian sau orgă – și până la urmă am decis să studiez orga”, spune muzicianul.

După absolvirea Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București – clasa de orgă, s-a întors în Brașov, unde a fost angajat ca profesor de muzică.

„Era perioada când regimul era împotriva Bisericii și toată lumea mi-a spus: dacă te încui în biserică, ai încurcat-o pentru toată viața! Dar eu alesesem și nu era alt drum. Cum nu puteam să mă angajez direct de la facultate la biserică, în primii trei ani am fost profesor de pian la Școala de Muzică, apoi m-am angajat în paralel la Biserica Neagră. Lucru rarisim atunci, să se permită ca un profesor din învățământ să fie, în același timp, și angajatul bisericii.”, a evocat organistul ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani.

Uimitor, concertele de orgă de la Biserica Neagră, care datează din 1953, au continuat să aibă loc și în perioada comunistă, fără întrerupere. „Acolo am crescut eu, am cântat și în perioada când eram student, iar după ce am terminat studiile, am preluat organizarea acestor concerte. Am fost angajat al bisericii din 1965 și până în 2004, când am predat ștafeta fiului meu (Steffen Schlandt – n.a.). I-am predat Corul „Bach” și zic că l-am lăsat pe mâini foarte bune.”, continuă artistul.

Eckart Schlandt a concertat în toată Europa: în Olanda, Franța, Spania, Austria, Elveția, Germania, Cehoslovacia, în Statele Baltice, Ungaria, în fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste și exemplele pot continua, dar și în orașele mari din România, unde se organizează tradițional stagiuni de vară de orgă. Însă iubește cu adevărat să cânte acasă, la Biserica Neagră, „unde este cea mai frumoasă orgă”.

De-a lungul vastei sale cariere, virtuozitatea i-a fost răsplătită cu Premiul Johann Wenzel Stamitz, care se acordă personalităților cu activitate deosebită în viața culturală a germanilor din Europa de Est, Premiul Uniunii Criticilor Muzicali din România, Premiul Apollonia Hirscher, Medalia Honterus, iar în 2011 i-a fost decernat titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Brașov.

Anul acesta, din cauza pandemiei COVID-19, concertele – în jur de 35 – au fost anulate. Însă, grație fiului său, Steffen Schlandt, la fel de celebru, continuă să își încânte publicul, fie și o singură zi pe săptămână. „În afara bisericii, Steffen a instalat un ecran mare, cu boxe, iar în curte a pus peste 100 de scaune, la distanță unele de altele, și uite-așa, eu înăuntru, ei afară, continuăm. Cu toate că ar fi loc și în biserică, respectând distanțarea, nu vrem să riscăm”, explică ilustrul organist.

Ne spune că nu ar putea trăi fără să cânte. Studiază și pregătește repertorii noi, în funcție de aniversările sau comemorările unor compozitori. „Anul acesta sunt doi compozitori jubiliari, unul este marele Beethoven, de la a cărui naștere se împlinesc 250 de ani, iar al doilea este organistul francez Louis Vièrne, născut în urmă cu 150 de ani. A fost un organist orb, care a murit la orgă. Eu zic că a murit frumos, că de murit, tot trebuie să mori o dată.”, susține interlocutorul nostru. Compozitorul francez Louis Vièrne a fost organistul Catedralei Nôtre Dame din Paris, începând din 1900 și până la moartea sa. S-a stins din viață în timp ce susținea cel de-al 1.750-lea recital de orgă la Nôtre Dame, în seara zilei de 2 iunie 1937.

***

Concertul s-a încheiat de o bucată bună de vreme, dar sunetele orgii, asemenea vocilor unui cor împreunate în rugăciune, încă nu s-au stins. Nu mă grăbesc să renunț la sentimentul de profundă satisfacție senzorială.

„Sunetele de orgă se compun din multe sonorități. Mie îmi place foarte mult să le folosesc pe cele individuale, pentru că sunt delicate și merg la suflet.”, tălmăcește Eckart Schlandt, privindu-mă cu înțelegerea cunoscătorului.

„Mă întristează gândul că numărul organiștilor se diminuează în România, deși sunt destui care au absolvit studiile muzicale în domeniu. În lipsa angajatorilor, ei aleg altă profesie, din care să poată trăi. Și nu se întâmplă numai la noi. Dacă te uiți pe plan internațional, și acolo din păcate biserica bate în retragere și orga, cumva, este alipită acestui lucru. Deci, nu suntem un caz special. Și nu văd să vină mari ajutoare nici din partea autorităților, acolo se schimbă oamenii, vin alții… Comunitatea trebuie să aibă grijă de ei, să îndrepte copiii către acest instrument complex și să-i stimuleze. O soluție ar putea fi”, în opinia maestrului Schlandt, „introducerea concertelor de orgă în circuitul turistic.”

Este multă liniște, eleganță și modestie în jurul său, conferind o stare de bine celor care-i stau în preajmă, privește viața cu serenitatea celui care a văzut multe și continuă să trăiască frumos.

DANIELA MEZEY

Comments are closed.

RomaniaEnglishHungary